Dubios

 

P.S : Mi-e dor de tine . .

Mi-e dor de tine . .

 sunt aici cu toate imperfecțiunile mele, întreaga mea ființă, tot ceea ce simt și nu-ți pot spune… sunt capturat în litere și în dorul de tine… ca de obicei.

        Astăzi, mai mult ca niciodată, te simt prezent…  Nu știu de ce, dar azi nu te pot scoate din minte… Astăzi fiecare cuvânt negăsit îmi lovește sufletul, lăsându-mă fără suflare, și arătându-mi dorul imens ce ți-l port… Tu o egoista, iar eu, eu, un sclav a cuvintelor tale nespuse….

        Mă simt gol, nu știu cum să umplu zilele în care nu te văd, nu te aud, nu te pot aștepta… decât poate doar cu dor, (cel mai frumos și mai trist sentiment care mă încearcă)…

        Mi-e dor, în seri și dimineți devreme… în visele din noapte și în amiezi senine… în ploaia liniștită și strălucirea soarelui… mi-e dor în azi și în mâine… mi-e dor în ecouri și în liniște… mi-e dor atunci când vântul mă atinge și frigul îmi amintește că nu ești lângă mine… mi-e dor, dor de tine mereu, de cuvintele tale nespuse, de atingerea ta tandră pe care aș recunoaște-o și în alte vieți, de sărutul tău necunoscut încă mie, de conversații și momente în care tu să mă faci să râd…

Mi-e dor …. Mi-e dor de tine mereu.

Dar te-am pierdut ..

Si-mi pare rau . . 

Nu pleca.

NU PLECA

 

Nu, nu pleca.

Sa nu te gandesti vreodata sa pleci.

Eu nu am sa te las.

Mi-ar lipsi complet toate acele “buna dimineata ” si “noapte buna” spuse pe un ton adormit.

Mi s-ar parea nefiresc sa aud asta de pe buzele altcuiva.

Mi s-ar parea nelalocul lui ca tot ceea ce am planuit sa nu se intample.

Cine altcineva ar putea intelege ca sunt un mitocan ,amalgam de sentimente, ca pot trece intr-o secunda de la tristete la fericire , de la disperare la calm ? 

Cine altcineva mi-ar putea insenina ziua doar cu simpla lui prezenta? 

Nu , nu pleca. 

Pentru ca am inima prea plina de tine. 

Nici sa nu te gandesti sa o faci vreodata

De ce ai plecat ? :-<

Am nevoie de tine…

 Am nevoie de tine…

Am nevoie de cea care se va lega strans de sufletul meu.
Am nevoie de cea care nu ma va iubi cu cuvintele spuse-n vant,ci cu inima vie.
AM nevoie de cea care ma va ocroti de toti,doar imbratisindu-ma.
Am nevoie de cea care cu credinta ma v-a creste si ma va ridica.
Am nevoie de cea care imi va arata cu placere tot ceea ce eu nu am de unde sa stiu.
Am nevoie de cea,care va uita de orgoliu ei odata cu mine.
Am nevoie de cea care nu ma va lasa sa plec,nicioadata.

Am nevoie de cea care nu va pleca. . nicioadata.

Am nevoie de cea care imi v-a aprecia darul,si imi v-a spune mereu ca pot chiar daca i-ar parea putin de fapt.

Am nevoie de cea care prin curajul,prin vorba-i calda ma va sustine in orice fapta.

Am nevoie de cea care imi va simti oboseala si ma va saruta cu cuvinte dulci,in fiecare seara pana adorm.

Am nevoie de cea care macar odata pe dimineata,ma va trezi cu glasul dulce,spunand “Buna dimineata iubitule,eu te iubesc “.

Am nevoie de cea care va plinge,odata cu mine.
Am nevoie de dragostea ta,nu de-o dragoste citita si nesimtita.
Am nevoie de Tine!
Am nevoie de privirea ta,care imi adaposteste ochii.
Am nevoie de zimbetul tau,care imi vindeca supararile,si oricare alta rana.
Am nevoie de mainile tale,care ma cuprind mereu.
Am nevoie de fiecare bucatica din tine,care ma face sa tremur de placere..
Am nevoie de tot ce am intilnit odata cu tine..
Am nevoie de tine…

Chiar am nevoie de tine :-< 

Despre Dumnezeu

Profesorul unei universități importante și-a provocat studenții să răspundă la următoarea întrebare : "Dumnezeu a creeat tot ceea ce există ? "
   Un student a răspuns ferm : "Da !"
Profesorul a pus o nouă întrebare : " Dacă Dumnezeu a creat totul înseamnă că el l-a creat și pe diavol. Și de vreme ce acesta există ( așa cum putem observa în propriile noastre acțiuni  ) , înseamnă că Dumnezeu e cel rău?
   Studentul nu a răspuns la această supoziție , lăsând profesorul să concluzioneze că el a "demonstrat" că "credința în Dumnezeu" este o poveste pentru copii, deci prea puțin credibilă.
    Un alt student a ridicat mâna și a cerut să pună o altă întrebare.
Acum începe partea interesanta, vă rog să citiți cu atenție . Studentul s-a ridicat în picioare și a întrebat :
" D-le profesor, starea de frig există ? " .."Bineînțeles " i-a răspuns profesorul. "Ce fel de întrebare e asta ? "...a continuat profesorul..Cu siguranță că există , nu ți-a fost frig , n-ai tremurat niciodată ?
Proaspătul student răspunse : " De fapt starea de frig nu există . În concordanță cu legile fizicii , ceea ce consideram noi rece reprezinta de fapt absența căldurii . Orice lucru poate fi obiect de studiu atâta vreme cât transmite energie ( căldura ) . Zero absolut reprezintă absența totală a căldurii , dar starea de rece nu exista. Ce am făcut noi este doar să creăm un termen care să descrie ce simțim când nu primim căldură în organism".
Și studentul continuă... "Întunericul exista? "... "Bineînțeles " răspunse profesorul. De această dată studentul zise : " Va înșelați din nou , domnule Profesor. Nici întunericul nu există. Ceea ce există de fapt este doar absența luminii . Lumina poate fi studiată, întunericul nu . Nici nu poate fi fracționat întunericul , lumina da. O simplă rază de lumină alungă întunericul pe suprafața pe care ajunge raza de lumină. Întunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se întâmplă când nu avem lumină."
În șfârșit studentul îl întreabă pe profesor , Domnule Profesor ," există răul absolut ?  " profesorul îi răspunde "Bineînțeles că există , după cum am menționat la începutul discuției , vedem violuri , crime , violență peste tot în lume , toate sunt întruchiparea răului."
Studentul răspunse " Domnule profesor , răul absolut nu există. La fel cum am demonstrat în celelalte două cazuri , răul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absenței lui Dumnezeu în inima omului".
   După toate acestea , profesorul își dădu jos pălăria și nu mai spuse nimic.

   Numele acestui tânăr este Albert Einstein !

Ce este tristetea?

Ce este tristetea?

 Este o suferinta amestecata cu mahnire, este o traire care determina durere fizica, care se simte in oase, in muschi, in piele, in fiecare milimetru de corp, in fiecare fir de par, pana in varful unghiilor. 

Tristetea este o boala a sufletului care invadeaza toata fiintza, care nu te lasa sa respiri, care iti neaga speranta in ceva mai bun, care iti intuneca viitorul.

Tristetea este ceea ce lasa in urma o bucurie imensa, tristetea este dovada ca am fost fericiti, este constientizarea fericirii pierdute, este doliul pe care il purtam in noi pentru prezentul transformat irevocabil in trecut. Tristetea impiedica bucuria izvorata din speranta deoarece sufletul nostru simte ca in veci nu se va mai intalni cu o fericire asemenea celei trecute. 

Tristetea, ca si iubirea, este o boala a inimii, ea nu are nici o legatura cu ratiunea, cu logica.

Desi este o boala, una dintre cele mai profunde si sfasietoare, pentru tristete nu exista medicamente, singurul remediu, care de altfel le vindeca pe toate, este timpul. 

Insa tristetea, desi aparent vindecata, nu dispare in totalitate, fericirea apusa lasa pentru totdeauna o umbra de nesters pe taramul inimii, sufoca pentru totdeauna una din razele stralucitoare care inseamna sansa de a fi fericit. 

Tristetea este golul lasat de lumina care, asemenea unui astru, a stralucit de mii de 

ori mai puternic inainte de a se epuiza complet.

A fi trist este un drept fundamental cu care omul se naste. 

Tristetea este cea care in cele din urma ne ajuta sa mergem inainte, sa ne continuam drumul spre fericirile si tristetile viitoare, al caror numar il hotaraste fiecare. 

 Tristetea la finalul careia se intrezareste speranta,speranta care in valtoarea suferintei parea definitiv infranta, deschide calea spre noi fericiri si dezamagiri. 

In schimb tristetea care se incheie cu dejnadejde este in fapt o tristete care nu se incheie, este o tristete fara sfarsit, este un vartej in care nuantele de negru se intensifica ingrijorator.

 Insa ne intrebam, cu adevarat pentru tristul etern, pentru resemnatul sinucigas, nu exista salvare?

 Oare una din razele inimii nu va fi aprinsa surprinzator de una din intamplarile vietii? 

Exista un cuantum de tristete care ne spune ca nu mai avem dreptul la fericire? 

Inima noastra are un numar finit de puncte luminoase sau exista o infinitate de raze latente?

"Să zicem că inima încetează să mai bată, sângele nu mai curge, iar microtubulii îşi pierd starea cuantică. Informaţia cuantică din microtubuli nu este distrusă, nu poate fi distrusă. Pur şi simplu se distribuie şi se disipează în Univers. Dacă pacientul este resuscitat, informaţia cuantică se poate întoarce în microtubuli, iar persoana poate spune: 'Am avut o experienţă de după moarte'"

Stuart Hameroff

EU POT

 

EU POT

EU POT sa sar
EU POT sa inchid ochii
EU POT sa spun ca traiesc viata
EU POT sa rad

EU POT sa plang
EU POT sa risc
EU POT sa "ma ridic" dupa orice cazatura
EU POT merge cum altii nu pot
EU POT sa zbor
EU POT sa inving gravitatia
Pentru ca EU POT sa transform orice obstacol intr-o Oportunitate!

 

TU ce poti ?

Ce este viata?

 

Ce este viata?

Am multe intrebari de pus,raspunsuri de primit .Ce este viata, si ce suntem noi defapt ? Viata este o piesa ieftina de teatru,iar noi niste marionete in mainile destinului ,doar ca noi avem suflet, avem sentimente , si tot ce se intampla in jurul nostru ne afecteaza intr-un fel sau  altul radem,plangem,zambim,ne intristam…

Ne place sa visam, pentru ca in vis putem fi orice vrem, alti oameni, putem zbura , putem vedea lucrui, care nu le vedem in realitate. Pe urma deschidem ochii si totul se naruie, visele se sparg de geamul realitatii atat de crude,iar dorintele se spulbera, si se risipesc in vant.Asta e realitatea pe care o traim zi de zi. Crezi ca ar fi frumos sa fim totusi niste marionete fara suflet?…sa nu simtim nimic,defapt sa traim degeaba. De multe ori,sau chiar mai tot timpul, daca ceva merge prost, dam vina pe “Domnul Destin” El este totdeauna de vina,el ne face viata asta atat de grea,el ne face sa plangem ,sa radem….? Nu !!!, noi suntem de vina pentru tot ce ni se intampla, noi ne facem viata, noi facem mizerie noi curatam.Totusi, daca nu ar exista “Domnul Destin” oare pe cine am da vina? sigur pe oricine altineva, dar nu pe noi.Da, avem un destin ,dar cred ca ti-l poti face tu,prin deciziile pe care le ei, nu pe cele luate de altii.Viata nu e atat de dura pe cat pare,ca orice lucru are parti bune si rele.Bucura-te, ca ai invatat sa simti si durerea si fericirea, si iubirea si tot ce tine de viata.Bucura-te, ca sti sa supravietuiesti, sti sa plangi ,sti sa razi. Nu te mai plange atat, si incearca sa vezi partea plina a paharului, pentru ca sigur ea exista. De unde stim noi daca partea buna nu e partea readefapt?Daca viata ar fi roz de unde am mai invata noi ?Din greseli invatam. Dece sa mai traim, daca suntem fericiti tot timpul si nu cunoastem suferinta, prostia…….

Toate au un rol in viata asta , si tu ai un rol important…….

Uneori !

 

 

Uneori cred ca as vrea sa am ceva pentru care sa lupt
Ceva pentru care sa pot sa ma arunc ,
De la etaj intr-un sevraj , si sa mor fara regrete ,
Dar nu stiu nicio fiinta sa merite sentimente . .

Ascultă-ti inima!

 

 

 Ascultă-ti inima
Ascultă-ti inima...ascultă-ti inima măcar pentru o dată în viată.

Îndrăzneste! Ai putere, ai caracter.

Poti face orice dacă simti cu adevărat că ai nevoe de ceea ce vrei să obtii sau cel putin asta e ceea ce îti dicteaza vocea interioară.

Lasă stereotipurile deoparte, nu te mai gândi la ce va spune lumea, pentru că atâta timp cât gândesti asa nu faci altceva decât ceea ce vor ei si nu ce simti tu.

Trăieste în armonie cu ideile, mintea, sufletul si corpul tău.

Miscă-te încet, dar convingator spre aspiratiile si visele tale si da...o să poti, pentru că acesta esti Tu si nu altcineva.

Trăieste în prezent aici si acum înconjurat de cele mai înalte gânduri, cele mai frumoase sentimente si cele mai minunate persoane.
Avem de urmat o singură viată în acest trup de lut, deci savureaz-o, IUBESTE-O!

Fii deschis pentru noi energii, experiente si oameni deosebiti.

Înjectează tuturor acea fiolă de IUBIRE pe care o porti în inimă.

Fii FERICIT si Ascultă-ti inima pentru că de fapt habar nu ai de ce esti în stare!

TUUU !

 Tu ...
Eşti cea mai bună.
Eşti cea mai scumpă din întreaga lume.

Mă faci adesea fericit...ba nu..mă faci mereu fericit...ma faci să sufăr ca un nebun de fericire. 

Alături de tine sunt bolnav de iubire şi incărcat de veselie.

Ador cand mă priveşti şi nu îmi spui nimic, iar apoi mă cuprinzi si daa..

..eu înţeleg totul ce ai vrut de fapt să spui...

DEDICAT TIE

Ceea ce trimit eu spre tine acum nu sunt cuvinte, ci sunt bucati din suflet si minte. Intinde mana si-o sa-ti pun in palma sufletul meu in furtuna calma. Inchisa intr-o raza de soare, uite-mi INOCENTA, vezi sa tii minte cum moare. Rup tacerea, sparg peretii cu care-mi impartaseam secretele si-ti dau tie calitatile ca sa elimin defectele, oricum vietii nu-i poti opri efectele.

      Nu poti plati pe nimeni sa simta regretele in locul tau. Ca sa te-ajut iti dau esenta mea, slabiciunea si forta mea, intunericul si torta mea si sper sa inveti din ele, caci unele intamplari ingheta simturi si tu nu trebuie sa ingheti cu ele !!! Lasa sabia jos. N-o sa vindeci cu ea o inima rupta, s-ar putea sa te mire, dar dragostea NU-I o lupta.

      Sunt un visator. Ma zbat intre vis si realitate. Sunt tinut captiv de propriile mele vise. Poate varsta e de vina, sau poate nu sunt eu destul de puternic sa infrunt cruda realitate si prefer sa fiu doar eu cu mine, in lumea mea de basme. Din fericire, se gaseste intotdeauna cineva care sa ma “ciupeasca” si sa ma aduca iar cu picioarele pe pamant si asa retraiesc “over and over” aceasi dezamagire… ca a fost doar un VIS, ca toate lucrurile frumoase nu pot exista decat in imaginatia mea.

      Am o imaginatie bogata care ma ajuta sa simt ce altii nici macar nu-si imagineaza ca ar putea exista, dar cu cat visul este mai “maret” cu atat dezamagirea este mai puternica. Am dorinte, care ma ajuta zi de zi sa visez. Am sperante si asteptari… dar NU mai am putere. Nici de a visa, nici de a infrunta realitatea in continuare.

       Nu e departe momentul cand voi termina aceste randuri, iar pe ultimul voi scrie "Dedicate tie"… da, TIE !!  Imi trec mii de idei pe secunda. Mii de sentimente, de amintiri. Si toate, cu "A FOST ODATA" inainte ! Poate.. voi trece peste. Poate nu. God knows ! Te iubesc si nu pot schimba asta, pentru ca nu mai am putere.

Tacerea

 

Iti amintesti cum erai mereu prezenta in visele mele? Asteptand pentru un raspuns realizez ca tot ceea ce ramane acum este scrumul trairilor mele, scrum ramas in urma ta precum aerul proaspat de dupa ploaie. Si inteleg ca toate framantarile mele ajung la o singura concluzie. Am trait un vis pana acum si tot ce-mi ramane de facut este sa traiesc din amintiri. Dar oare imi pot continua viata cand stiu ca undeva, candva am trait unul pentru celalalt? Pacat ca unul dintre cele mai mari conflicte interioare din viata mea este acela dintre om si timp, caci timpul nu asteapta dupa noi, timpul este nemilos. Maine n-o sa mai fim si tot ce va ramane va fi amintirea ta.

        Propria mea inchisoare, unde fiecare lucru poarta amintirea ta si povara trairilor mele copilaresti. Niciodata un moft, totdeauna iubire pura. Si cu toate acestea, nu reusesc sa inteleg ca asa a fost sa fie, ca nimic nu dureaza la nesfarsit, insa continui sa cred ca iubirea supravietuieste mortii in eternitate.

       Deja am vorbit. Nici un cuvant, nici o minciuna, nici o lacrima. Nimic sa te mai salveze de privirea mea. Nu mai e nimic de spus, pleaca, inima mea e franta. Nu vreau sa mai stiu nimic, de promisiunile facute. Si ce intensifica sentimentele mai tare decat departarea? Oare nu realizezi cat de mult imi lipsesti?

       Ti-e frica? Mie nu mi-a fost frica? N-am avut nevoie de intelegere? Ba da. Dar n-am gasit-o la tine. La tine gaseam doar niste scuze infantile pentru a nu mai vorbi sau cateva glume menite sa ma faca sa zambesc. Oare stii ce e in sufletul meu? In mintea mea? Stii tu ce haos ai provocat? Niciodata n-am avut nevoie de cuvinte, am avut nevoie doar de tine, sa fii langa mine.. Acum sa-ti mai zic ceva …Te iubesc.

Îmi cunoşti numele,dar nu şi povestea.

 Îmi cunoşti numele. . .dar nu şi povestea.
 Ţi s-a spus ceea ce am făcut,dar nu ştii prin ce am trecut.Nu ştii unde locuiesc şi nici măcar unde sunt acum.Mă vezi glumind,dar nu ştii dacă sufăr.Înainte să-mi spui ca mă îndepărtez de tine sau că sunt rece,gandeşte-te că poate nu mă simt bine.Învaţă sa mă înţelegi  şi eu te-am înţeles la randul meu.

Chiar dacă uneori mă comport diferit.
         ÎNCETEAZĂ SA MĂ JUDECI!
  Dacă ştii cum mă cheamă,nu înseamnă ca mă şi cunoşti.

Mi-e asa de dor .

        

De cateva zile tot caut timp pentru  o postare despre iubire,dorul,durerea pe care o traiesc ...

Mi-e asa de dor . .

        Imi esti poza de colectie ce-mi mangaie ranile timpului.

                         Existi in fiecare gura de aer pe care o inspir, in fiecare por de suflet, uit sa respir si ma intreb daca esti, dar stiu ca esti, esti acolo in mine cu toata fiinta ta, dar taci, tu nu vorbesti, doar existi, e liniste si aud venind din suflet o melodie.

                    E melodia mea preferata, e sunetul vocii tale, imi vad toate zambetele ridicandu-se incet in fata mea, danseaza inlantuite intr-un sarut salbatic si cald asemeni unui vis, alteori, cand linistea parca ar vrea sa ma sufoce te aud murmurandu-ma ca pe o chemare.

                          Am visat ca voi asculta inima ta cum bate ca-mi voi ridica privirea si se va intalni cu a ta si o sa iti tii promisiunea .

           In linistea din visul meu e asa de bine, iubirea mea, imi rasuna din nou si din nou ecoul, te iubesc... Mi-e dor . . . asa de dor . . .

Ce este dorul?

 

Ce este dorul? 

Dorul e un sentiment greu de definit.
                  Dorul înseamnă să  te gândeşti cu plăcere şi în acelaşi timp cu tristeţe la fiinţa iubită, când ea nu-ţi este aproape. 

             Dorul e semnul unei trăiri intense, e în acelaşi timp duioşie şi durere, un foc ce-ţi arde inima, o boala care te sfârşeşte. 

                        Dorul înseamnă transfigurarea fiinţei iubite în absenţa ei, e dovada prezenţei ei de neşters în sufletul şiconştiinţa ta.

Dorul e un sentiment greu de descris, dar – cum fiecare l-a simţit – fii sigur ca orice gând de dor vei trimite, ele vor ajunge direct la inima fiinţei iubite. 

Pentru ca cei care se iubesc se simt ca doua jumătăţi ale aceluiaşi întreg, fiecare trăieşte în mod acut lipsa celuilalt, fiecare îl poarta pe celălalt în sine.

  P.s.:Mi-e dor de tine!