sunt aici
cu toate imperfecțiunile mele, întreaga mea ființă, tot ceea ce simt și
nu-ți pot spune… sunt capturat în litere și în dorul de tine… ca de
obicei.
Astăzi, mai mult ca niciodată, te simt prezent… Nu știu de ce, dar azi nu te pot scoate din minte… Astăzi fiecare cuvânt negăsit îmi lovește sufletul, lăsându-mă fără suflare, și arătându-mi dorul imens ce ți-l port… Tu o egoista, iar eu, eu, un sclav a cuvintelor tale nespuse….
Mă
simt gol, nu știu cum să umplu zilele în care nu te văd, nu te aud, nu
te pot aștepta… decât poate doar cu dor, (cel mai frumos și mai trist
sentiment care mă încearcă)…
Mi-e
dor, în seri și dimineți devreme… în visele din noapte și în amiezi
senine… în ploaia liniștită și strălucirea soarelui… mi-e dor în azi și
în mâine… mi-e dor în ecouri și în liniște… mi-e dor atunci când vântul
mă atinge și frigul îmi amintește că nu ești lângă mine… mi-e dor, dor
de tine mereu, de cuvintele tale nespuse, de atingerea ta tandră pe care
aș recunoaște-o și în alte vieți, de sărutul tău necunoscut încă mie,
de conversații și momente în care tu să mă faci să râd…
Mi-e dor …. Mi-e dor de tine mereu.
Dar te-am pierdut ..
Si-mi pare rau . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu